Cand desenez ma simt fericita fara margini "port in mine o lume nemaipomenita ,dar cum sa ma eliberez si cum s-o eliberez fara s-o sfasii .Si totusi e de o mie de ori mai bine sa o sfasii decat s-o pastrez si s-o inmormantez in mine.Pentru asta traiesc ,iar acest lucru ii este cat se poate de clar"(Franz Kafka) .Cand am citit pentru prima oara asta am stiut ca este exact ceea ce eu gandeam ,dar nu o puteam verbaliza.Am inceput cu desenul cand eram mica,era atunci doar o joaca,desenam si decupam personajele nu stiam ca va fi mult mai mult,am realizat mai tarziu ca din toate lucrurile pe care le-am incercat(si am incercat destule)desenul e tot ce imi place.Nu am urmat o scoala de arta,eram sincerca cu mine insami ,poate un pic cam pesimista,imi spuneam:"altii deseneaza mai bine si merita mai mult sa deseneze decat tine"asa ca am urmat un colegiu.Nu am incetat nicio clipa sa desenez si curand am realizat cat de mult imi place ,cat de fericita eram cand lucram la un desen si mi-am dat seama ca asta e tot ceea ce vreau sa fac.